Care-i treaba cu oferta limitată

Să vă spun câteva lucruri despre cumpărături și despre ceea ce înseamnă ofertă limitată. Pe toată lumea o auzi vorbind despre vânarea ofertei limitate, cu o disperare cruntă, chiar. Însă de multe ori nu au habar că aceste cuvinte sunt precum un miraj în deșert, extrem de înșelător.

Iar de data aceasta, vorbesc din dublă perspectivă: iubitoare de cumpărături, dar și de reprezentant vânzări. Căci de curând, mi-am deschis și eu un mic magazin cu decorațiuni vintage și ustensile pentru realizarea produselor handmade și abia atunci am înțeles care e treaba. Vedeți voi, până nu intri „în pâine” cum s-ar spune, nu poți să judeci chiar limpede lucrurile pentru că nu știi cum este de cealaltă parte a tejghelei. Însă noi oamenii suntem superficiali și judecăm în lipsa dovezilor clare. Iar aici nu mă refer nicidecum la justiție, ci așa, la viață, în generală.  Avem tendința de a judeca profesorii, fără să fi stat o zi în fața elevilor sau studenților, predând o lecție complicată. Ni se pare că munca de vânzător este ușoară și că oricine o poate face oricând.

Ei bine, nu este chiar așa. Trebuie să-ți cunoști clientul, produsele pe care le ai de vândut și înainte de a te apuca să vorbești de ofertă limitată, să-l faci pe om să-și dorească produsul pe care tu îl ai de vândut. Dacă încerci să-l păcălești, aplicând metoda la care apelează marile centr comerciale din ziua de azi care se laudă că sunt în slujba cumpărătorului, de mări prețurile, apoi de a le micșora, trecând mare pe etichetă „ofertă limitată”, vei vedea cum oamenii își vor pierde încrederea în brandul tău și vor alege pe altcineva în defavoarea ta. A încerca să păcălești oamenii „pe față” este o politică destul de riscantă, pe care nu o recomand nimănui. Odată pierdută încrederea este destul de greu de recâștigat. Știți ce se spune despre oglinda spartă: odată căzute cioburile, le poți lipi la loc, dar tot se mai vor vedea crăpăturiele.

 Iar în prezent, oamenii au nevoie de siguranță, de fidelitate, de „oferte limitate” pe bune, și nu doar de cuvinte care sună frumos. De foarte multe ori, cumpărătorul a fost păcălit de magazine și astfel se explică de ce  devnit așa de reticent. Devine suspicios și cercetază prețul punându-și două perechi de ochelari de vedere. Reali sau imaginari. Și nu e de glumit cu așa ceva pentru că riști să nu mai ajungi la profitul pe care ți-l dorești cu ardoare. 

Răsfăț pentru laptopul meu: masa de laptop

Am spus mereu că lucrurile mici contează și că esențele tari se țin în sticluțe mici. Însă niciodată nu mi-am dat seama cât de mult. Dar să vă spun cum a început totul.

Acum două luni, a fost ziua mea de naștere. Am organizat o mică petrcere cu cei mai apropiați și dragi prieteni. La final, am fost rugată să deschid cadourile. Este un moment cu adevărat special pe care îl aștept mereu cu nerăbdare și emoție. Nu sunt o persoană superficială, însă îmi place să primesc cadouri, să  fiu răsfățată și mai ales să văd că cei care mi-au cumpărat darurile respective mă cunosc cu adevărat și aleg cu grijă ceea ce urmează să-mi dăruiască. Cel mai mult, să spun sincer, apreciez cadourile ieftine, dar personalizate.

 Nu am nevoie de parfumuri, telefoane mobile, mașini și altele asemenea. Însă apreciez mereu o carte bună pe care pritenii mei s-au străduit să o aleagă, un tablou pictat sau desenat de e, o ramă sau un album foto cu poze cu noi care să surprindă cele mai frumoase amintiri, un jurnal pe care să-mi aștern gândurile însoțit de o urare frumoasă și lista poate continua. Nimicuri din acestea.

Însă când a venit momentul cu pricina, am fost destul de surprinsă. Pe lângă genul de cadouri pe care vă spuneam mai sus că mi le doresc, am primit, chiar de la iubitul meu, un lucru, în formă de tavă cu piciorușe, pe care l-am privit inițial ca pe o bizarerie. Era o masă pentru laptop. Abia m-am putut abține să nu îmi arăt dezamăgirea. Mai ales că iubitul meu îmi tot spusese că mi-a luat un cadou frumos, de care am mare nevoie. M-a ținut pe jar vreo două săptămâni, iar când am primit surpriza nu era deloc ceea ce mi-am închipuit eu. Mă așteptat la ceva mai mult, mai drăguț, mai personalizat. Așa că am așezat masa pentru laptop într-o cutie pe care nu am mai deschis-o. Deși iubitul meu a insistat să nu mai așez laptopul pe orice suprafață pentru că îi afectează ventilatorul, am refuzat să-l cred și am continuat să-l țin așezat pe pat sau în brațe.

Asta până când mi s-a stricat ventilatorul și am fost nevoită să-l repar. M-a costat destul de mult, însă m-am învățat minte. De acum încolo pun mereu laptopul pe măsuță pentru mă asigura că este în regulă și că nu se încinge cum obișnuia să o facă. Concluzia mea este că da, lucrurile mici chiar fac diferența.